calcăr, āris, n. (calx 1), éperon : subdere equo calcaria Liv. 2, 20, 2, éperonner un cheval ||
[fig.] calcar admovere Cic. Att. 6, 1, 5 ; calcar adhibere alicui Cic. Br. 204 ; calcaribus uti in aliquo Cic. de Or. 3, 36, éperonner = stimuler qqn ||
éperon, ergot de coq : Col. Rust. 8, 2, 3.