crēdŭlus, a, um (credo),
¶ 1 crédule : creduli senes
Cic. Læl. 100,
vieillards crédules ||
alicuiVirg. B. 9, 34 ;
Hor. O. 1, 11, 8 ;
in rem
Ov. F. 4, 312,
prompt à croire qqn, qqch. ||
[fig.] credulæ ratesSen. Phædra 530,
vaisseaux aventureux
¶ 2 cru facilement
Tac. H. 1, 34.
alicui
[fig.] credulæ rates