dērīdĭcŭlum, ī, n. (deridiculus), moquerie : deridiculi gratia Pl. Amph. 682, par dérision ; deridiculo esse Tac. Ann. 3, 57, être un objet de moquerie ||
ridicule : deridiculum corporis Tac. Ann. 12, 49, difformité grotesque.