fĕrōcĭa, æ, f. (ferox), naturel fougueux, violent, emporté, indomptable ; fierté, fougue : Cic. Agr. 2, 91 ; 2, 96 ; Tac. Ann. 2, 72 ||
[en bonne part] Liv. 9, 6, 13. 33 supprimé car confusion avec ferocitas}