fīculnĕus, a, um (ficula), de figuier : Cato Agr. 31 ; 101 ; Varro R. 3, 16, 37 ||
-culnus, a, um, Hor. S. 1, 8, 1 ||
subst. f., -nĕa, æ, figuier : Vulg. Luc. 13, 7.