Retour
prĕcātīvus,
Page numérisée
prĕcātōrĭus,
Ouvrir
prĕcātŏr,
ōris,
m. (precor), celui qui prie qqn, qui implore, intercesseur :
Pl.
Ps.
606 ;
Epid.
687 ;
Ter.
Haut.
976 ;
Phorm.
140
.