sulcātŏr, ōris, m. (sulco),

¶ 1 celui qui laboure, qui cultive : Prud. Symm. 2, 939

¶ 2 celui qui fend, qui sillonne : Sil. 7, 363 ; Luc. 4, 588

¶ 3 celui qui déchire : Claud. Pros. 2, 340.